PSD și ALDE transformă Autoritatea Naționala de Reglementare în Energie (ANRE) într-un cuib al pilelor de lux!
După ce a luat parte la distrugerea pieței de energie din Romania, ANRE vrea să iasă încet-încet de sub control parlamentar și să poată împărți bani la sinecuri după bunul plac, la adăpostul legii!
Mâine, pe Ordinea de Zi de la Comisia de Industrii și Servicii vor intra mai multe amendanente, susținute de PSD și ALDE, la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.
În cazul în care vă întrebați unde se duce o parte din taxa de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie, ei bine, pe case și mașini de serviciu și pe cheltuielile de capital la discreția președintelui instituției, dl. Chiriță, membru PSD.
Astfel:
1. Se abrogă alineatul care specifică faptul că ANRE trebuie să întocmească un raport anual privind determinarea prețurilor și tarifelor reglementate aprobate pentru anul următor. În prezent, el este transmis celor două Camere ale Parlamentului până la data de 1 noiembrie a fiecărui an. Argumentul este amuzant: un asemenea raport ar genera anumite semnale de preț în piață, având consecință directă asupra condițiilor concurențiale. Oare cum mai vorbesc parlamentarii PSD și ALDE de condiții concurențiale când prețurile la energie sunt plafonate?!
2. ANRE poate deține locuințe de serviciu destinate salariaților, acordate în regim de închiriere, potrivit prevederilor legale și ale regulamentului de atribuire aprobat prin ordin al președintelui ANRE. „În aceste condiții, o locuință de serviciu poate constitui un factor motivațional în vederea relocării personalului de specialitate”, spun cei de la PSD și ALDE.
3. Făcându-se derogare de la prevederile Legii nr.500/2002, cheltuielile de capital ale ANRE sunt aprobate prin ordin al președintelui ANRE indiferent de valoarea lor.
Read More
Astăzi, am vorbit despre efectele OUG 114/2018 la ora guvernului. USR l-a invitat în Parlament pe ministrul Teodorovici pentru a vorbi despre această ordonanță.
Domnul ministru a vorbit mai puțin pe argumente și mai mult pe atacuri la persoană!
Deși, în programul de guvernare, securitatea energetică a României apare ca prioritate PSD, prin OUG 114, au îngropat definitiv producția de cărbune. Ne amintim cu toții de greva de la CEO din luna ianuarie. Și au mai reușit să amâne cea mai importantă investiție în producția de gaze naturale din Marea Neagră.
Am ajuns un importator net de energie la prețuri record la începutul anului, din cauza PSD.
De fapt, au lovit în securitatea energetică a României. Și decontul este plătit, oare de cine? Tot de consumatorii romani! Și cui vor plăti ei de-acum încolo? Gazpromului! Pentru că vor crește importurile de gaze rusești.
PSD și-a asumat în programul de guvernare că liberalizează piața de energie. De fapt, au blocat-o! Au construit un mecanism prin care prețurile sunt stabilite din pix de politicieni și de funcționari publici numiți politic!
Au spus că plafonarea prețurilor va fi doar pentru consumatorii de rând, dar au făcut-o și pentru companiile industriale. Le dau practic unor prieteni de-ai guvernării un ajutor nesperat: acces la gaz ieftin.
L-am întrebat pe ministrul Teodorovici daca a avut cumva misiunea să ofere cadouri sponsorilor de partid?
De ce gazul natural, la un preț fixat politic, nu va reporni industria petrochimică
Plafonarea prețului la producția internă de gaze naturale pare să fie, la o primă vedere, cel mai mare obstacol pentru un posibil reviriment al industriei chimice din România. Ideea că un preț mic al gazului, stabilit din pix de politicieni timp trei ani de zile, face din sectorul chimic românesc unul competitiv, nu este decât un miraj. Bazele unei industrii performante depind de cu totul alte criterii, nu de mofturile unor politicieni vremelnici în funcția pe care o ocupă.
La nivel global, nevoia de produse chimice a cunoscut o schimbare fundamentală în ultimii zece ani. Chiar dacă prețul petrolului are, oarecum, un nivel uniform la nivel mondial în comparație cu cel al gazului natural, mult mai oscilant, produsele petrochimice obținute din rafinarea petrolului sunt mult mai scumpe decât cele obținute folosind gazul natural. De aceea, strategic vorbind, întrucât gazul natural este și cea mai puțin poluantă hidrocarbură, începe să câștige teren în fața petrolului pentru obținerea unor produse care ne asigură confortul în viața noastră de zi cu zi.
Industria auto, cea producătoare de echipamente și mașini, producția de electronice, produsele folosite în domeniul financiar și de banking, industria mobilei, construcțiile imobiliare, industria auto, agricultura, sectorul regenerabilelor, sectorul IT&C și chiar industria modei se bazează pe valorificarea superioară a gazului natural, din care se obține metanol și amoniu.
Plasticul devine unul dintre cele mai importante elemente din viața noastră modernă. Este folosit în electromobilitate, în sectorul regenerabilelor, în tehnicile de imprimare 3D și în tot ce înseamnă echipament tehnic și mijloace de ambalare. De cealaltă parte, îngrășămintele sporesc valoarea nutrientă a alimentelor, diminuând efectele prezenței dăunătorilor.
Importanța gazului natural devine din ce în ce mai mare și, teoretic, o țară producătoare ar trebui să se folosească de acest avantaj, al accesului la resursă. Nu este, din păcate, cazul României.
În timp ce porturile Anvers și Rotterdam au devenit adevărate clustere industriale care au îmbinat petrochimia cu economia circulară și cu energia regenerabilă, în România, cel de-al treilea mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, cererea de gaze a scăzut în mod constant în ultimii zece ani.
Acest lucru s-a întâmplat pe fondul prăbușirii industriei chimice naționale, una dictată de pixul unor demnitari care și-au pus interesele personale mai presus de orice. Într-un fel, eșecul industriei chimice românești a mascat efectul scăderii producției interne de gaze, la adăpostul promovării ideii că suntem o țară care nu are nevoie atât de mare de gazul rusesc.
Descoperirile recente din largul Mării Negre au reaprins, însă, o mare dezbatere. Mai are România un viitor în sectorul petrochimiei cu gaze naturale? Poate fi petrochimia românească revitalizată pentru ca gazul din Marea Neagră să fie valorificat intern prin transformarea lui în produse cu valoare adăugată mare?
Gazul natural, la un preț fixat de politicieni, nu este, nicicum, rețeta succesului
Dacă o industrie competitivă înseamnă doar acces la gaz ieftin dat din “generozitatea” politicienilor pe o perioadă limitată, atunci, tot ceea ce înseamnă industrie petrochimică pe lumea aceasta ar trebui să se închidă.
S-a tot spus că plafonarea prețului la gazele naturale din producția internă va ajuta petrochimia națională să renască. Gazul ieftin nu va reporni producția de polimeri a Oltchimului, de exemplu, pentru că ea a fost bazată pe rafinarea petrolului, la Arpechim. În plus, măsura de plafonare, conform OUG114/2018, se aplică doar pentru trei ani! O afacere sustenabilă nu poate fi una care se construiește de pe o zi pe alta!
Problema de fond este că, în România, dacă ar fi să ne raportăm la perioada post-decembristă, doar în perioada 1 aprilie 2017 – 31 decembrie 2018 prețul la producția de gaz natural nu a fost reglementat. În acest timp, toată industria noastră petrochimică, nu doar că și-a pierdut competitivitatea, dar s-a prăbușit cu totul!
Motivul principal a fost corupția. Apoi, cei care au patronat această industrie, adică statul român și diverse grupuri de interese, nu au avut niciodată motivația să cucerească noi piețe, să aibă departamente comerciale performante, să investească în cercetare, în inovație și în noi tehnologii. Au avut la dispoziție o resursă ieftină, forță de muncă și mai ieftină și posibilitatea de a se îmbogăți, peste noapte, cu complicitatea mediului politic.
În acest timp, pe piața concurențială, marii jucători privați din petrochimia europeană, având și acces la resurse de capital, au fost orientați să ia tot timpul decizii operaționale pentru a-și maximiza eficiența energetică și s-au preocupat să-și diminueze constant pierderile rezultate din procese tehnologice, să facă investiții în cercetare și inovație și să implementeze automatizări pentru reducerea riscului de accidente de muncă și pentru a crește randamentul și performanța. Au pătruns pe noi piețe și s-au adaptat mult mai ușor și mai rapid nevoilor de consum.
Spre deosebire de România, rețeaua și piețele de tranzacționare de gaze naturale în țările din vestul Europei, acolo unde industria petrochimică are o contribuție importantă la PIB-ul acelor state, s-au dezvoltat permanent. Scopul lor a fost să devină reziliente astfel încât industria și consumatorii casnici să aibă acces la cât mai multe surse de gaz.
Sunt și alte opțiuni pentru România?
Pe măsură ce costul energiei regenerabile va scădea în anii ce urmează, eficiența economică a capacităților ce folosesc combustibili fosili va scădea. În același timp, pe măsură ce costul bateriilor va continua să scadă în următorii zece ani, țările dezvoltate vor ajunge la momentul în care vehiculele electrice vor fi mai viabile economic decât motoarele diesel.
În centrul acestei revoluții vor fi țările care se vor afla în prima linie a producției de baterii și care, pe de-o parte, au acces la materia primă (litiu, grafit, cobalt, gaz natural) sau, pe de altă parte, vor investi masiv în cercetare și dezvoltare.
La nivel european, Bruxelles a inițiat „Alianța Bateriilor”, un concept menit să aducă la aceeași masă regiuni din Europa care să contribuie la dezvoltarea acestui domeniu. Din cauza nepăsării și indolenței celor care ne conduc, România nu este încă parte din această inițiativă europeană, însă are toate premisele să poată deveni.
Județe precum Argeș, Râmnicu Vâlcea și Gorj au o istorie industrială și oameni cu competențe care ar putea să valorifice cu brio aceste oportunități. Gazul natural din viitoarea producție din Marea Neagră ar putea fi folosit în procesele de obținere a materialelor compozite folosite atât în industria auto, cât și a fabricării eolienelor și panourilor solare.
A venit momentul să avem un plan național pentru a reporni industria petrochimică, pentru a valorifica superior gazul natural românesc pe criterii de piață, nu la comanda unor politicieni care n-au știut decât să producă pagubă.
Articol publicat original pe contributors.ro
USR solicită primului ministru Viorica Dăncilă și ministrului Economiei Niculae Bădălău includerea României în inițiativa europeană „Alianța Bateriilor”
Deputatul USR Cristina Prună le-a adresat o scrisoare deschisă premierului Viorica Dăncilă și ministrului Economiei Niculae Bădălău pentru a le cere să susțină integrarea României în „Alianța Bateriilor”, o inițiativă europeană, lansată la finalul anului 2017, al cărei obiectiv este de a dezvolta producția de baterii la nivelul Uniunii Europene.
“Ar fi o soluție, pe de-o parte, pentru acces la fonduri europene destinate cercetării în domeniul producției de baterii și, pe de altă parte, pentru a valorifica o serie de materii prime în această nouă revoluție industrială. Pitești, Gorj și Râmnicu-Vâlcea ar putea beneficia de pe urma acestui proiect. A venit momentul ca România să facă un pas hotărât înspre acest obiectiv și să promoveze o industrie modernă, bazată pe electromobilitate și pe eficiență energetică, nu pe un model bazat pe acces la resurse la un preț stabilit de pixul unor politicieni”, a spus Cristina Prună.
Mai jos, punem la dispoziție conținutul scrisorii:
Stimată Doamnă Prim Ministru Viorica Dăncilă,
Stimate Domnule Ministru al Economiei Niculae Bădălău,
Vă adresez această scrisoare deschisă pentru a aduce în atenția dumneavoastră nevoia urgentă ca Guvernul României să facă toate demersurile necesare pentru a include țara noastră în „Alianța Bateriilor”. Este o inițiativă europeană, lansată la finalul anului 2017, al cărei obiectiv este de a dezvolta producția de baterii la nivelul Uniunii Europene. A venit momentul ca România să facă un pas hotărât înspre acest obiectiv și să promoveze o industrie modernă, bazată pe electromobilitate și pe eficiență energetică.
Prețul în creștere al emisiilor de carbon și al poluării și apariția noilor tehnologii în domeniul electromobilității generează noi provocări. Viitorul locurilor de muncă ale românilor din industria carboniferă și cea auto depinde de rapiditatea cu care ne vom adapta la această tranziție energetică. Pe de altă parte, 25% din următorul buget multianual al UE va fi destinat proiectelor care contribuie la atingerea obiectivelor climatice, atât în sectorul producerii energiei cât și în sectorul transporturilor, iar România trebuie să profite de acest lucru.
Vă întrebați, poate, cum? Ei bine, județe precum Argeș, Râmnicu Vâlcea și Gorj au o istorie industrială și oameni cu competențe care ar putea să valorifice cu brio aceste oportunități.
În primul rând, Centrul de Cercetare în Ingineria Automobilului și Laboratorul pentru Sisteme alternative de propulsie – Vehicule Electrice și Hibride din cadrul Universității din Pitești precum și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice și Izotopice din Râmnicu Vâlcea s-ar putea înscrie în „Alianța Bateriilor”. România are încă tineri valoroși în domeniul cercetării, care își doresc o carieră construită în țară, în domenii tehnologice de vârf.
În al doilea rând, în Gorj, producția de grafit a fost abandonată acum 25 de ani. Atunci, motivul a fost tehnologia învechită. Astăzi, grafitul este una dintre cele mai căutate materii prime în industria producătoare de baterii. Lignitul exploatat în Gorj suferă deja din cauza prețului din ce în ce mai mare al poluării, iar locurile de muncă a mii de oameni sunt în pericol. Există alternative pentru ei. Ministerul Economiei și ANRM ar trebui să stabilească un plan coerent pentru valorificare a eventualelor rezerve de grafit, în condiții de eficiență economică și respect al mediului înconjurător.
PSD mărește alocațiile copiilor pe datorie
Ieri, USR a propus să mărim alocațiile copiilor din programul de dezvoltare locală. Adică pușculița care a fost creată acum câțiva ani de Liviu Dragnea prin care s-au risipit miliarde de lei pentru fidelizarea baronilor locali PSD.
Există fonduri europene pentru dezvoltare locală cu duiumul, pe care primarii PSD nu le-au accesat. Dar e greu să muncești pentru a le aduce în țară.
Este un semn de iresponsabilitate să vrei să mărești aceste alocații pe datorie, mai ales că acești bani există în vistieria statului, dar sunt risipiți și furați prin firme de casă.
Aceiași copii cărora le dăm astăzi alocații de 150 lei pe datorie, le vor plăti înzecit pe viitor!
—-
Remarcați, la final, cum Florin Iordache îmi taie iar microfonul!! PSD nu suportă să audă adevărul pe care îl spunem zi de zi în Parlament despre răul pe care îl fac românilor!
PSD-ALDE a blocat iar dezbaterile în Parlamentul României!
PSD-ALDE a blocat iar dezbaterile în Parlamentul României!
Florin Iordache pur și simplu nu înțelege ce înseamnă să respecți o regulă! Pur și simplu nu poate să facă asta!
Păi, noi am încercat să dezbatem bugetul României pe anul 2019, iar dumnealui i-a împiedicat pe parlamentarii Opoziției să-și susțină amendamentele.
Când i-am cerut socoteală pentru acest lucru, domnul Iordache a răspuns nonșalant: „Păi, asta facem!”
Da, domnule Iordache, păi, asta faceți de când ați preluat guvernarea: ați comis numai abuzuri! V-ați pus interesul personal mai presus decât interesul românilor!
Infrastructura energetică, la pământ și în 2019
România are bani de investiții în infrastructura energetică, dar acestea sunt în continuare la pământ!
Ministerul Energiei nu are niciun pic de viziune pentru a moderniza sistemul energetic. 300 de milioane de lei stau degeaba într-un fond gestionat de acesta. Pentru 2019 sunt prevăzuți în bugetul ministerului 660 de milioane.
Fondul poartă numele de Planul Național de Investiții (PNI) și este constituit din contravaloarea certificatelor de carbon (prețul poluării) achitate de producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili, care poluează.
Banii trebuie să fie alocați pentru proiecte energetice de amploare care să contribuie la modernizarea și reducerea impactului asupra mediului a sectorul de producție a energiei din România.
La audierile de luni, pe bugetul pe 2019, ministrul Energiei Anton Anton nu ne-a prezentat nicio viziune pentru a lansa noi apeluri de proiecte ce pot primi o astfel de finanțare. Obiectivele ministerului s-au limitat, printre altele, la 6 studii!!!
Anul trecut, prețul poluării (certificatele pentru emisiile de CO2) a crescut de la 5 euro per tona de dioxid de carbon la 22 de euro, ceea ce înseamnă că, în acest fond, ar fi trebuit să se fi colectat o sumă impresionantă de bani, pe lângă cei 300 de milioane de lei necheltuiți!
Până atunci nu ne rămâne decât să luăm gaze și energie din vecini la prețuri mult mai mari!
CONTEXT:
La finalul anului trecut, le-am adresat celor de la Ministerul Mediului și de la Ministerul Energiei mai multe întrebări cu privire la destinația sumelor încasate la PNI.
Din răspunsurile primite de la Ministerul Energiei, reiese că doar 4 proiecte dintr-o lista de 29 au fost eligibile pentru o finanțare de 25% din PNI, calculată la costul total de investiții. Complexul Energetic Oltenia, Romgaz și Petrom sunt cei trei beneficiari pentru care, teoretic, s-au alocat, în total, peste 800 milioane de lei. Pentru perioada 2013-2017 însă, suma încasată până la 31.12.2017 la PNI pentru contravaloarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se ridică la peste 1 miliard de lei.
Dacă aveți curiozitatea să vă uitați pe banii cheltuiți din acest fond, veți vedea că, în 2016, ea a fost de 236.963.000 de milioane de lei însă, în timpul guvernării PSD-ALDE, în 2017 s-au alocat doar 42.021.000 de lei, și 54.030.000 de lei în 2018. Practic, de la PNI, în 2 ani, nu s-au cheltuit nici măcar 100 de milioane pentru proiecte în infrastructura energetică!
Bugetul pe 2019 al ministerului Energiei ne promite „kilometri” de studii!
Ați auzit bine, ministerul Energiei și-a propus ca banii pe care îi va lua de la companii să nu fie investiți în kilometri de infrastructură energetică, ci, „strategic”, în studii. Nu în conducte, nu în capacități noi de producție, nu în proiecte regionale, ci în maculatură.
Adică, după o iarnă în care ne-am trezit, peste noapte, că am devenit importatori de energie, așteptam de la ministerul de resort o strategie pe termen mediu privind mixul energetic. Ce se întâmplă cu posibila investiție de la Mintia, pentru o centrală pe gaz? Ce se întâmplă cu Reactoarele 3 și 4? Ce se întâmplă cu CEO? Ce se va întâmpla cu CEH și recuperarea ajutorului de stat? Care este strategia pentru rezervele offshore din Marea Neagră? Ce se întâmplă cu companiile din sector, după ordonanța lăcomiei pesediste?
Ne-am obișnuit ca ministerele să producă tot felul de aberații, însă să pui realizarea a șase (!) studii ca „prioritate strategică” pe termen mediu este o sfidare în față a oricărui om din țara aceasta. Studiile, chiar dacă se fac, pot fi un pas pentru atingerea obiectivului final. E ceva de genul, noi, la minister, facem studiul, și mai vedem după aceea! O rușine pentru ditamai ministerul Energiei!
Să le spunem mai mulți că există bibliotecile virtuale sau studiile realizate de Comisia Europeană.