Valea Jiului: Falimentul guvernării PSD-ALDE / Soluția: Plan viabil și investiții
Falimentul Complexului Energetic Hunedoara este expresia perfectă a modului în care statul român a închis ochii la toate căpușele care s-au aciuat pe lângă companiile publice, în special pe lângă cele din sectorul energetic.
Unde sunt pesediștii aceia de vază care se plimbau prin Valea Jiului ca Vodă prin lobodă și anunțau investiții în deschiderea de noi mine? Unde sunt angajații statului român care aruncă în spațiul public tot felul de proiectefantasmagorice, doar-doar să lase impresia că ei se gândesc la viitor și că sunt vizionari?
În condițiile în care totul se prăbușește la CEH, termoficarea în Valea Jiului a fost sistată. Termocentrala Paroșeni s-a oprit de duminică.
Pe de altă parte, la centrala Mintia a mai rămas doar un rest de 30 de tone de cărbune. Despre noua centrală pe gaz natural am văzut doar planuri frumoase pe hârtie care, în cel mai fericit caz, ar prinde culoare peste vreo trei ani.
Și asta pe fondul în care statul român a tot amânat luarea unor decizii capitale și nici nu a înaintat Comisiei Europene un plan viabil de salvare a companiei, lucru pe care trebuia să-l facă din 2017! Acum, Ministerul Energiei se gândește la ștergerea datoriilor, doar că această companie trebuie să restituie ajutorul de stat ilegal acordat de Guvernul României în ultimii ani.
🔍 Soluțiile:
📍Securizarea cât mai rapidă a activelor viabile ale acestei companii
📍Urgentarea procedurilor pentru construcția unei noi centrale la Mintia pe gaz natural
Soarta Complexului Energetic Hunedoara este în continuare incertă!
Ministerul Energiei, cel al Finanțelor, ANAF și Administrația Fondului de Mediu au obligația să se trezească măcar în al 24-lea ceas și să salveze activele viabile ale Complexului Energetic Hunedoara și minele care încă sunt exploatabile în condiții de eficiență economică!
Această companie are datorii de miliarde de euro, trebuie să returneze ajutorul de stat acordat ilegal în anii trecuți de Guvernul României și nu și-a mai onorat nici plățile pentru certificatele CO2, debitul fiind de 2.3 miliarde de euro!
CEH a fost jefuită sistematic, dar am avut miniștri și premieri care s-au perindat prin Valea Jiului și, în loc să vină cu un plan viabil pentru viitorul minerilor, promiteau tot felul de prostii! Ultima promisiune a fost că se vor deschide noi mine. În realitate, o mare minciuna! Oamenii s-au săturat de vorbe și de planuri care rămân doar pe hârtie!
Soluția: Restructurarea companiei pentru ca activele viabile ale CEH să poată fi salvate. Pentru asta e nevoie de voință, iar PSD oricât a căpușat această companie trebuie să se gândească măcar acum, când compania este pe marginea prăpastiei, la binele oamenilor din Valea Jiului!
Ce trebuie să înțelegem din greva minerilor de la Complexul Energetic Oltenia și care este viitorul cărbunelui românesc
Starea sectorului carbonifer românesc este în continuă degradare de zeci de ani. Ani la rândul, statul a neglijat condițiile inumane din minerit și a ignorat cu bună știință rolul pe care în deține cărbunele în asigurarea confortului nostru zilnic. Greva minerilor din Gorj ne-a arătat, de fapt, că sistemul energetic a ajuns într-un punct critic, din care va fi foarte greu să ieșim.
Condițiile de muncă din mineritul românesc: de la cărbune la robie
Condițiile de muncă din sectorul minier sunt groaznice! Minerii au fost buni doar pentru jocurile politice ale diverselor guverne post-decembriste, în rest, au fost tratați de parcă ar fi ultimii oameni. Au fost abandonați în negura timpului și lăsați să lucreze în niște condiții înfiorătoare pentru secolul în care trăim. Fie că vorbim de minerii care lucrează în subteran, în Valea Jiului, sau de cei din carierele din Gorj, de la CEO, toți se confruntă cu aceleași neajunsuri.
Cărbunele românesc este exploatat cu „tehnologie” veche de peste 40 de ani. Utilajele sunt uzate fizic și moral și au un randament foarte scăzut. În multe cazuri, ca să poată munci, minerii vin chiar și cu scule de acasă. Pentru a face economii, rigurozitatea proceselor de producție a avut de suferit. Înainte, se făceau stocuri mai mari de cărbune, dar ele fie se degradau și nu mai puteau fi folosite, fie se autoaprindeau. Pentru a elimina costurile de depozitare și de stivuire, în timp, cantitățile de cărbune stocat s-au diminuat. În loc ca banii economisiți să fie folosiți în interesul acestor companii, în schimb, mineritul românesc a fost muls de bani de tot felul de cercuri de interese.
Echipamentele de protecție folosite de mineri sunt incomode, sunt printre cele mai ieftine, și mai rău îi încurcă decât să îi ajute. De multe ori se întâmplă ca ei să nu beneficieze nici măcar de hârtie igienică sau de săpun, lucruri de neconceput, astăzi, la locul de muncă.
Minerii se salută cu „Noroc bun!”. În spatele acestei urări stau pericolele pe care trebuie să le înfrunte și despre care se știu foarte puține. Minerii au nevoie de noroc bun nu doar atunci când coboară în subteranul unei mine din Valea Jiului sau când merg la carieră, în Gorj. Au nevoie de noroc pentru a face față bolilor profesionale și improvizațiilor la care sunt nevoiți să recurgă pentru a-și desfășura activitatea zilnică.
Minerii, stigmatizați în anii ’90, au fost lăsați fără perspective profesionale și abandonați. De ei, politicienii își aduc aminte doar în campaniile electorale și nicidecum nu sunt îngrijorați de condițiile inumane de muncă sau de accidentele mortale care au îndoliat sute de familii.
De ce este important cărbunele pentru sistemul energetic românesc?
Expertiza actualilor guvernanți în acest domeniu depinde de divinitate. „Suntem binecuvântați că avem un mix energetic diversificat”. Aceasta este dogma care fundamentează strategia energetică elaborată de guvernarea PSD-ALDE.
Cărbunele, în producția de energie electrică, are o pondere medie de 30%. Peste două treimi este asigurată de Complexul Energetic Oltenia, o companie secătuită de interese obscure și care lasă impresia că va rata și ultimul tren al retehnologizării și al adaptării la noul context european de reducere a emisiilor de carbon.
Dacă guvernarea PSD-ALDE conștientiza cu adevărat rolul strategic al cărbunelui în asigurarea securității energetice, ar fi trebuit să descurajeze căpușarea celor două companii de stat din sector și să urgenteze implementarea unor planuri realiste de restructurare și modernizare pentru ca acestea să facă față noilor exigențe de mediu curat.
În schimb, CEO și CEH au ajuns într-o stare deplorabilă
În pofida acestei realități, cei doi mari producători de lignit și huilă au ajuns, din cauza unui management defectuos cu binecuvântare politică, să se confrunte cu niște probleme uriașe. Aceste două companii de stat au fost conduse fără criterii de eficiență economică, fără să dea socoteală nimănui și fără un plan de afaceri care să ia în considerare evoluțiile viitoare din sectorul energetic.
S-a creat iluzia că CEO și CEH sunt companii responsabile care administrează resursele energetice ale românilor, dar, de fapt, au fost folosite doar ca vehicul electoral și ca pușculițe de partid.
Toți acești bani scurși din conturi le-au răpit posibilitatea de a avea o șansă în fața creșterii de preț al poluării, adică al certificatelor de carbon, lucru care ar fi făcut ca România să treacă printr-o tranziție energetică lină. Controlul politic, plafonarea prețului la energie și taxa de 2% pe cifra de afaceri nu sunt decât bomboanele așezate cu grijă pe coliva mineritului românesc.
Complexul Energetic Hunedoara se află într-o stare de degradare mult mai avansată decât Complexul Energetic Oltenia. Statul român trebuie să recupereze ajutorul de stat de 60 milioane de euro acordat acestei companii, deoarece PSD și ALDE, timp de doi ani, nu au fost în stare să prezinte un plan coerent de restructurare. În plus, compania este cel mai mare datornic la bugetul de stat. Activitatea minieră a rămas incertă și mult mai nesigură pentru că, deși minerii au fost disponibilizați, sunt factori locali care promit continuarea exploatării pentru a nu-și pierde influența. Această abordare contravine inclusiv angajamentelor pe care Guvernul român și le-a luat în fața Comisiei Europene.
Complexul Energetic Oltenia a încheiat anul 2018 cu o pierdere de aproximativ 1 miliard de lei. Perspectivele incerte ale companiei, accentuate de plafonarea prețului la energie și de taxa de 2% pe cifra de afaceri, măsuri adoptate de guvernul PSD-ALDE, i-au determinat pe mineri să răbufnească. Condițiile de muncă vitrege accentuează starea precară a companiei, care va trebui să găsească resurse financiare să plătească sume impresionante pentru certificatele de carbon, asta dacă vrea să își mențină ritmul producției. În condițiile unui preț plafonat la energie electrică, stabilit din pixul unor politicieni, acest lucru va fi o adevărată provocare. Acesta este cel mai bun moment pentru managementul CEO să curețe compania de activele nesănătoase care pun presiune pe resursele financiare ale acesteia.
Există viitor pentru cărbunele românesc și pentru zonele carbonifere?
Ceasul a început demult să ticăie, dar responsabilii se fac că nu îl aud. Soluțiile care au fost puse pe masă de actualii guvernanți denotă lipsă de viziune și nerealism. Perspectivele trebuie să țină cont de două aspecte importante. În primul rând, vorbim despre perspectiva socio-economică: ce facem cu cei 5000 de oameni de la CEH, cu cei peste 13000 de oameni de la CEO și cu furnizorii de utilaje și servicii care deservesc aceste companii și care, la rândul lor, au angajați? Care sunt alternativele care pot fi oferite acestor oameni pentru ca cele două regiuni să nu ajungă atât de depopulate încât să concureze cu deșertul Sahara? În al doilea rând trebuie să ne uităm la perspectiva sistemului energetic românesc. Ce punem în locul cărbunelui, care astăzi asigură până la 30% din necesarul de consum la României? Soluțiile stau în fața noastră de ceva vreme.
Platforma regiunilor carbonifere în tranziție a fost lansată de Comisia Europeană încă din decembrie 2017. Este o inițiativă europeană care își propune să finanțeze proiecte în zonele carbonifere din Europa care trec prin tranziția către energie nepoluantă. Fondurile alocate vor fi stabilite în cadrul următorului buget UE și este posibil să fie consistente. Valea Jiului este deja parte din această platformă. În februarie 2018, i-am adresat o scrisoare comisarului european pentru energie și climă, Miguel Arias Canete, pentru ca acest lucru să se întâmple. De aici încolo, guvernul, primăriile și comunitățile locale din Valea Jiului trebuie să lucreze împreună pentru a veni cu propuneri viabile de proiecte.
Gorjul ar putea fi următoarea regiune care să fie promovată de guvern în cadrul acestei platforme. Ba chiar, ar trebui ca funcționarii europeni să fie invitați în Valea Jiului și în Gorj pentru ca aceștia să realizeze care sunt nevoile acestor zone. Bruxelles-ul nu va inunda nici valea Jiului și nici Gorjul cu bani europeni pentru că ne simpatizează. E nevoie de proiecte concrete, de insistentă și de un guvern cu adevărat interesat de soarta acestor oameni.
Problema poluării cărbunelui trebuie rezolvată. Normele de mediu pe care atât CEO cât și CEH trebuie să le respecte nu sunt opționale într-o lume din ce în ce mai vulnerabilă în fața schimbărilor climatice. În fața acestor realități e nevoie de o strategie pe termen lung a acestor companii. Situația de la CEH este una extrem de dificilă. Dacă termocentrala Paroșeni a fost retehnologizată și respectă condițiile europene de mediu, situația de la Mintia este mult mai gravă. Se vorbește despre posibilitatea de a o retehnologiza, sau chiar despre o investiție greenfield, pe gaz, de 400 Mw. Centrala pe gaze de la Iernut de 400 Mw, în ciclu combinat, ne arată că se poate.
CEO a analizat, în urmă cu mai mulți ani, implementarea unei tehnologii de captare și de stocare a dioxiului de carbon în cadrul așa-numitului Program Getica. Recent, am adresat o interpelare Ministerului Energiei privind acest subiect. Din răspunsul primit de la minister reiese că proiectul a fost abandonat mult prea ușor, explicația fiind că nu se poate identifica evoluția în viitor a prețului certificatelor de carbon.
Managementul companiei a venit, totuși, cu o viziune pe termen lung de construcție de noi capacități pe gaz și chiar regenerabile. Unii au privit cu scepticism acest lucru, însă eu cred că dezvoltarea de noi linii de business este posibilă, cu condiția ca acestea să fie private. Mobilizarea unor astfel de resurse financiare și de know-how pentru a consolida securitatea energetică națională poate fi o soluție. Problema, acolo, este una ce ține mai degrabă de acționar. O companie de stat, puternic politizată precum este CEO, nu va reuși niciodată să iasă la liman de una singură.
Dacă nu vom înțelege urgent că problemele din mineritul românesc vor afecta profund comunități întregi și securitatea aprovizionării din resurse interne a energiei electrice, înseamnă că pur și simplu nu ne pasă de România.
Articol publicat inițial pe site-ul contributors.ro
PSD își bate joc de minerii din Valea Jiului
Situația minerilor angajați la Complexul Energetic Hunedoara riscă să capete accente dramatice dacă niște aspecte legate de activitatea de la minele Lonea și Lupeni nu vor fi lămurite rapid de tot.
(1) În noiembrie anul trecut, adresam Ministerului Energiei o întrebare cu privire la numărul de mineri care urmează să fie disponibilizați la data de 31 decembrie 2018 de la cele două exploatări miniere. Cei de la minister au spus că, din 1700 de salariați, se va renunța la 307 de la mina Lonea și la 543 de la mina Lupeni;
(2) În ciuda acestor disponibilizări, planurile sunt ca exploatarea să continue la cele două mine, deși, continuarea activității după data de 31 decembrie 2018 ar însemna ca CEH să returneze ajutorul de stat primit de la Guvernul României, ajutor financiar care trebuia să fie folosit pentru terminarea exploatărilor. Întrebarea este de unde va avea CEH acești bani, în condițiile în care activitatea de producție s-a redus și, mai nou, grație OUG 114/2018 va trebui să plătească și o taxă de 2% raportată la cifra de afaceri?;
(3) În condițiile în care nu s-au mai făcut investiții de zeci de ani în aceste mine și în condițiile acestor disponibilizări numeroase, cine își va asuma responsabilitatea în cazul producerii unor nedorite accidente? La mina Lupeni, în octombrie 2017, avea loc un accident groaznic și trei mineri își pierdeau viața, deși era programat activitatea minieră să fie oprită în septembrie 2017! Mai deunăzi, am aflat că dosarul accidentului a fost clasat! Deci, nimeni nu a fost de vină de moartea unor oameni! Să înțeleg că toți cei de-acolo nu au nici cea mai mică remușcare? Nu au deloc inima strânsă când îi trimit pe acești oameni să lucreze în niște condiții de muncă atât de nesigure? Atât de haini să fie doar pentru a mai avea influență și a nu-și pierde privilegiile?
Viitorul exploatărilor și angajaților minelor Lonea și Lupeni
În data de 15 octombrie le-am adresat domnilor de la ministerul Energiei o interpelare cu privire la situația minelor Lonea și Lupeni pentru a clarifica viitorul acestor exploatări dar și al angajaților care lucrează în mine.
Pe de-o parte, ministerul consideră că este necesară prelungirea termenelor de închidere pentru Lonea și Lupeni până în anii 2020, respectiv 2021. Pe de altă parte, Complexul Energetic Hunedoara a întocmit un nou plan de închidere care prevede ca încetarea activității să se facă la 31.12.2018. Planul a fost trimis la Comisia Europeană.
Răspunsul ministerului a confirmat ceea ce știam cu toții. Dacă activitatea acestor mine va continua după data de 31 decembrie 2018, atunci, CEH va trebui să returneze ajutorul de stat primit de la Guvernul României. Ministerul susține că prelungirea termenului de închidere a minelor de huilă este motivată de existența riscului de autoaprindere a zăcământului în cazul în care rezervele de huilă nu sunt extrase în totalitate.
Tot ministerul Energiei pasează, însă, responsabilitatea pe umerii CEH și lasă de înțeles că, indiferent dacă activitatea minieră va continua sau nu, există un plan de disponibilizare care ar trebui să fie pus în practică.
La Lonea ar fi trebuit disponibilizați 70 de oameni începând cu 1 noiembrie și încă 307 salariați în data de 31 decembrie, iar la Lupeni ar trebui puși pe liber 543 de angajați. În total, la cele două exploatări miniere lucrează 1700 de salariați.
Și, uite așa, am ajuns în data de 23 noiembrie și nu știm exact care este, cu adevărat, viitorul acestor exploatări. Nimeni nu a vrut să facă public care este planul propus de CEH și în ce condiții vor fi disponibilizați acești oameni, care va fi efortul de muncă pentru angajații care vor fi păstrați în situația, în care, activitatea ar continua după data de 31 decembrie 2018.
Nu mai spun că nu există încă o viziune clară a proiectelor ce se doresc a fi finanțate cu fonduri europene prin Platforma regiunilor carbonifere în tranziție. Viziunea îngustă a autorităților publice locale, dar și a Guvernului își spune încă o dată cuvântul în abordarea acestei zone care trebuie ajutată să treacă cu bine peste tranziția energetică la care ne-am angajat ca stat membru al UE.
Complexul Energetic Hunedoara lăsat să moară de PSD-ALDE
Comisia Europeană îi cere Complexului Energetic Hunedoara să restituie ajutorul financiar acordat de statul român întrucât sprijinul bănesc a fost ilegal.
De ce? Comisia a aflat că planul de restructurare înaintat de România încă din octombrie 2015 nu a asigurat viabilitatea pe termen lung a CEH-ului fără bani de la bugetul de stat, în condițiile în care compania a intrat și a ieșit succesiv din procedura de insolvență.
Asta se întâmplă când o țară este condusă de niște politruci ca cei din fruntea PSD și ALDE și când o companie de stat este căpușată ani la rândul.
Un an și jumătate au avut la dispoziție domnii de la PSD și ALDE pentru a prezenta Comisiei Europene un plan rezonabil de restructurare și revigorare a CEH-ului. Anul trecut, în luna octombrie, ministerul Energiei a răspuns unei interpelări pe care am adresat-o că responsabilii societății au întocmit o strategie pe termen lung a companiei dar pentru care erau necesari 170 de milioane de lei de la bugetul de stat. Doar că, se știa foarte bine că nu se mai putea acest lucru deoarece ajutorul de stat acordat în anul 2016 nu a fost returnat la buget ci a fost transformat în program de restructurare care trebuia să fie finanțat din resursele proprii ale companiei, nu cu alți bani! Responsabilii nu au fost însă puși la treabă pentru a întocmi un alt plan, de data aceasta viabil. (http://www.cdep.ro/interpel/2017/r737B.pdf)
În februarie 2018, am adresat o nouă interpelare la Ministerul Energiei pentru a afla în ce stadiu se află planul de retehnologizare a minelor din cadrul Complexului Energetic Hunedoara. Am aflat, în schimb, că s-a cerut decalarea termenelor de închidere și prelungirea funcționării minelor Lonea și Lupeni deși, practic, nu sunt bani de retehnologizare decât dacă ar veni de la stat. Or, CEH nu mai poate primi bani de la stat până nu își achită datoriile din surse proprii. Iar în acest timp am fost martori la decesele a 7 mineri din cauza condițiilor precare din mine! Își dorește cineva să riște și să mai asistăm, Doamne ferește, la alte pierderi de vieți omenești? Chiar atât de puțin le pasă acestor domni de viața unor oameni? (http://www.cdep.ro/interpel/2018/r1037B.pdf)
Mai spuneau domnii de la Ministerul Energiei, într-un răspuns dat la o altă interpelare pe care am depus-o în luna mai 2018, că este nevoie de un Comitet Interministerial pentru salvarea CEH, întrucât situația juridică a acestei societăți e atât de complicată, încât o serie de instituții trebuiau să se implice! Doamne și domni de la Ministerul Energiei, Ministerul Finanțelor Publice, ANAF, MDRAP, Ministerul Mediului, Ministerul Fondurilor Europene, ANRE și ANRM trebuiau să se implice pentru a salva activele viabile din cadrul CEH. (http://www.cdep.ro/interpel/2018/r1591B.pdf)
Ce s-a făcut de atunci? Au lăsat compania în voia sorții până s-a ales praful de ea! Au râs atunci când au murit oameni în minele din subteran unde nu s-au mai făcut investiții de zeci de ani! Oare cum de mai au acești domni tupeul să să se ducă în Valea Jiului și să se mai uite în ochii acelor familii? Întrebarea este retorică, desigur.
—
Interpelare 31.10.2017, răspuns 21.11.2017: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii…
Interpelare 06.02.2018, răspuns 27.02.2018
http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii…
Interpelare 03.05.2018, răspuns 24.05.2018
http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii…
Amnistia fiscală, o altă gogoașă marca PSD
Darius Vâlcov anunța la televizor, acum două săptămâni, că anul Centenarului trebuie să însemne iertarea tuturor păcatelor celor care „au greșit”, referindu-se atunci inclusiv la amnistia fiscală. Guvernul PSD-ALDE a tot încercat să ne convingă, ulterior, că amnistia fiscală este o măsură din programul de guvernare și că va fi un adevărat moment zero pentru „restartarea” mediului de afaceri, mai exact al întreprinderilor mici și mijlocii.
Cine va beneficia, în final, de această amnistie fiscală? Companiile de stat cu datorii istorice, așa cum dorește ministrul Finanțelor Orlando Teodorovici. Companii precum Complexul Energetic Hunedoara (CEH) sau CFR și altele au acumulat la bugetul de stat datorii de peste 9 miliarde de lei. Domnul Teodorovici vede tot un fel de „restart” și o nouă șansă pentru aceste companii de a face împrumuturi la bănci sau din piață, pentru a-și finanța proiectele pe care vor să le implementeze.
Dar despre ce proiecte vorbește domnul Teodorovici? Nu mai e un secret faptul că aceste companii de stat sunt controlate politic și au devenit niște găuri negre din care oamenii de partid se înfruptă nestingherit. Deci o amnistie fiscală nu va face decât să asigure că datoriile nu se adâncesc și mai mult, această măsură nu va ajuta în niciun fel aceste companii dacă nimeni nu va veni cu planuri de restructurare și rentabilizare a acestora.
Iar în cazul CEH, ce nu ne spune domnul Teodorovici este că această companie, cu o datorie de 431,3 milioane lei la stat, nu poate fi „restartată” din cauza incompetenței guvernării din care face parte! În luna martie a acestui an, Comisia Europeană a demarat o investigație pentru a vedea dacă statul român a respectat legislația UE atunci când i-a oferit, în mai multe rânduri, ajutoare de stat Complexului Energetic Hunedoara.
Comisia Europeană a fost de acord ca statul să ajute CEH cu 167 de milioane de lei dar, evident, guvernul PSD-ALDE nu a fost în stare, în 2017, să conceapă un plan de restructurare al companiei, deși aceasta a fost condiția acordării ajutoarelor de stat. În funcție de rezultatele investigației, Comisia ar putea să-i ceară României să recupereze toate datoriile de la CEH.
Să vedem cum va putea atunci ca domnul Teodorovici să dea amnistie fiscală pentru această companie.
Uniunea Salvaţi România condamnă iresponsabilitatea din cauza căreia s-a produs un nou accident soldat cu victime umane în mina Lupeni
Deputata USR Cristina Prună condamnă iresponsabilitatea guvernanţilor din cauza căreia s-a produs un nou accident soldat cu victime umane în mina Lupeni. Ieri dimineaţă, doi mineri au fost surprinşi de o surpare de pământ. Unul dintre aceştia nu a supravieţuit accidentului. Celălalt a reuşit să supravieţuiască.
Iresponsabilitatea guvernanţilor PSD este evidentă prin superficialitatea cu care aceştia tratează tragediile care se petrec în minele din Valea Jiului.
Această superficialitate se manifestă sub forma lipsei investiţiilor în subteran din ultimele patru decenii, nerespectarea programului de închidere a minelor şi nerespectarea nici a celor mai elementare norme de protecţie şi siguranţă a muncii sunt principalele cauze ale acestor teribile accidente de muncă.
„În ianuarie, parlamentarii PSD au râs atunci când le-am cerut socoteală pentru modul în care şi-au bătut joc de oamenii care lucrează în mină. Pentru ei, 5 decese, la vremea aceea, în subteran, în doar câteva luni, era doar statistică. Ultimul accident care a avut loc la Lupeni s-a soldat, în toamna anului trecut, cu 2 decese. Apoi au mai murit 3 mineri în urma unui accident la mina Uricani. În luna mai a acestui an încă un miner a decedat la mina Livezeni, în urma unui alt accident. Numărul celor decedaţi se ridică la 6 în doar 10 luni!”, a declarat deputata USR Cristina Prună, membră a Comisiei de industrii şi servicii.
Autorităţile locale sunt datoare să vină cu un plan concret ca să salveze economic şi social Valea Jiului. Comisia Europeană a pus la dispoziţie instrumente financiare pentru a ajuta această zonă să nu devină o epavă după ce va fi oprită producţia de cărbune de la Complexul Energetic Hunedoara. Pentru valorificarea acestor instrumente financiare este nevoie de implicarea actorilor politici şi a celor din societatea civilă, seriozitate şi viziune dincolo de un ciclu electoral.
Incompetenţa PSD distruge companiile de stat din energie
Uniunea Salvaţi România semnalează că decapitalizarea companiilor de stat a stopat orice investiţie şi astfel am ajuns să asistăm la un dezastru cauzat de un program de guvernare PSD-ALDE defectuos.
Efectele decapitalizării aplicate începând de anul trecut au început să se vadă acum. PSD-ALDE a dispus preluarea a 90% din profiturile companiilor de stat sub formă de dividende, lucru care a dus la dezintegrarea acestora şi incapacitatea lor de a funcţiona. Iar noi asistăm la acest experiment periculos impus de actuala coaliţie de guvernare.
Reactoarele de la Nuclearelectrica intră aproape săptămânal în reparaţii fără nicio explicaţie. Transelectrica a raportat pentru prima dată în istoria ei o pierdere contabilă. Transgaz a realizat anul trecut doar 13,9% din programul de investiţii şi doar 26% din lucrările de reparaţii şi mentenanţă.
„Se înmulţesc semnele care ne dovedesc faptul că incompetenţa coaliţiei guvernamentale şi dorinţa de a acapara orice resursă a bugetului de stat duc direct la distrugerea economică a României. Transelectrica are programe masive de investiţii pentru reparaţii şi dezvoltare pe care nu le va putea aplica niciodată. Dacă vi se pare un subiect departe de viaţa de zi cu zi, o să vedeţi în curând efectele în facturile la bunuri şi servicii”, a declarat Cristina Prună, deputat USR şi membru în Comisia de industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor.
Cauzele disfuncţionalităţilor sunt multiple şi se regăsesc în politicile economice ale actualei majorităţi. Revoluţia fiscală a pus în dificultate mediul privat şi companiile de stat. Este neclar cum PSD-ALDE va rezolva problema datoriilor către stat a marilor companii publice şi cel mai bun exemplu este Complexul Energetic Hunedoara, unul dintre cei mai mari datornici.
Numirile politice sunt un alt factor determinant. S-au umplut companiile de stat de oameni fără competenţe, numiţi pentru sinecuri pentru a trage sfori în folosul PSD.
Guvernanţa corporativă a fost spulberată în Parlamentul României pentru că împiedica o capturare programatică a statului de către politicieni.
USR invită miniştrii Economiei şi Energiei şi directorii companiilor de stat din energie să se aşeze la aceeaşi masă şi să discute problemele cu care se confruntă în prezent companiile energetice de stat.
USR consideră că o primă soluţie pentru situaţia actuală este de a renunţa la colectarea dividendelor pentru a nu sugruma funcţionarea acestor companii.
PSD-ALDE trebuie să găsească alte resurse pentru a acoperi găurile bugetare create de haosul fiscal.
„Ne îndreptăm rapid spre un dezastru. Pentru a se confirma electoral, PSD pune pe butuci economia României fără niciun fel de regret. Ne aflăm în faţa unui pericol uriaş pentru că îndreptarea greşelilor actualei majorităţi va necesita ani de zile. Nici nu mai putem vorbi de avantaje competitive, de dezvoltare regională, de asigurarea unei securităţi interne. Deja trebuie să luptăm pentru simpla supravieţuire economică a statului român”, a conchis Cristina Prună, deputat USR şi membru în Comisia de industrii şi servicii a Camerei Deputaţilor.
PSD a distrus mineritul din România
Coaliția de guvernare se dovedește iresponsabilă în ceea ce privește sectorul minier din România și pune într-un real pericol Sistemul Energetic Național. Comisia Europeană a decis să deschidă o investigație în ceea ce privește ajutoarele de stat oferite Complexului Energetic Hunedoara (CEH). Lipsa de măsuri concrete și incapacitatea de a oferi un plan viabil de redresarea CEH din partea reprezentanților puterii sunt motivele principale pentru care compania din Valea Jiului a ajuns în situația de a fi investigată de către Bruxelles.
”Asistăm la jocul periculos al unor oameni care se dovedesc incompetenți și care, ca să ascundă acest lucru, au promis la nesfârșit că vor rezolva situația din mineritul românesc. Promisiunea că se vor face mari retehnologizări și că CEH se va restructura ne este fluturată încă de la începutul mandatului actualei coaliții guvernamentale. Nu am primit nimic concret până acum pentru simplul fapt că nu există soluții și cred că nici o preocupare reală. Visele unora că vor redeschide mine și vor face mari exploatări carbonifere în Valea Jiului sunt doar vise. Ministerul Energiei a tergiversat măsurile care se impuneau și au dus CEH în situația de a se reîntoarce în pragul falimentului. Adaug la acest fapt și imposibilitatea acestei companii de a plăti taxele către bugetul de stat, fapt asupra căruia am insistat de mai multe ori. CEH este victima perfectă a incompetenței guvernanților și a ”revoluției fiscale” a PSD. Cei din Valea Jiului care au crezut în promisiunile de la București și vor vedea pe pielea lor cât valorează acestea” a declarat deputatul USR Cristina Prună, membru în Comisia de Industrii și Servicii a Camerei Deputaților.
Complexul Energetic Hunedoara a intrat de două ori în insolvență în ultimii doi ani și este una dintre companiile cu cele mai mari datorii din România, 599.915.919 lei, din care mai bine de o treime sunt către bugetul de stat. CEH are în momentul de față 6.600 de angajați și produce aproximativ 5% din energia electrică din România.
”Am atras atenția în mai multe rânduri factorilor decidenți din conducerea Ministerului Energiei și din conducerea Complexului Energetic Hunedoara că situația tinde să ia o turnură periculoasă pentru soarta mineritului în Valea Jiului. Am mers la sfârșitul anului trecut la Petroșani și m-am întâlnit cu conducerea CEH și am primit asigurări că se lucrează. Am interpelat Ministerul Energiei în luna februarie a acestui an și am primit asigurări că există un plan de revitalizare și retehnologizare a CEH. Din păcate, nimic concret, așa că am ajuns astăzi să constatăm că s-a deschis o investigație aprofundată a Comisiei Europene în legătură cu ajutoarele de stat acordate CEH. Am să traduc ce înseamnă acest lucru: orice intenție de a mai oferi CEH bani de la stat este practic imposibilă, iar restructurarea Complexului va fi una dură pe care o vor suporta în primul și în primul rând angajații. Este o lipsă de profesionalism incredibilă, un mod de a te juca cu soarta oamenilor și a Sistemului Energetic Național care frizează iresponsabilitatea totală. PSD a reușit să distrugă mineritul din România în timp ce promitea oamenilor din Valea Jiului că totul va fi bine” a mai declarat Cristina Prună.