Am participat la dezbaterea publicației „Financial Intelligence” despre rolul sectorului energetic în dezvoltarea economiei.
Dezvoltarea rețelelor de gaze și energie electrică este necesară pentru a dezvolta industria și economia în ansamblu.
Conform unui studiu publicat recent de VALOREM, este nevoie de 1,1 miliarde de euro pe an pentru a dezvolta rețelele de energie și gaze.
Acest lucru va avea un impact în factura de energie, dar poate avea un impact pozitiv, respectiv o multiplicare de 10 ori în economie, de până la 10,6 miliarde de euro.
Am subliniat că este nevoie să privim și către consumatori și industria energo-intensivă. Această discuție trebuie sa aibă loc cu restul industriei la masă, în special cu marii comsumatori de energie. Industria reprezintă în jur de 20% din PIB, pe trend descendent, iar acesta este un lucru rău.
E bine că avem o viziune a reindustrializării, doar că, din păcate, ea se rezumă la câteva ajutoare de stat pe care le dă guvernul doar câtorva comapanii. Știm cu toții că nu ajutoarele de stat vor reindustrializa România.
Până la reindustrializare, întrebarea este ce industrii vor supraviețui tranziției verzi?
Companiile din UE plătesc de două sau de trei ori mai mult pentru electricitate decât competitorii lor chinezi și americani, iar șocul recent al prețurilor a închis combinate de producției. Este timpul să regândim Green Dealul care pune prea multă presiune pe industria românească și cea europeană!
În plus, investițiile în rețele vor avea un impact de +0,4% în prețul energiei pe care îl va plăti industria. E mult, e puțin? Vorbim de competitivitatea acestui sector care acționează pe o piață globală.
Comisia Europeană a lansat curând Clean Industrial Deal și Affordable Energy Action Plan. Chiar dacă nu vin cu soluții noi, acestea fac referire tocmai la reducerea costurilor cu energia prin tarife de rețea mai eficiente, taxe reduse în factură și încurajarea competiției.
La ce ar trebui să ne uităm noi, politicienii? La soluții. Mai ales într-un context în care vedem că energia este folosită ca armă politică, când percepția indusă într-o parte a societății e că avem resurse și atunci trebuie să beneficiem de energie aproape gratis, că trebuie să naționalizăm activele energetice etc.
Câteva soluții pentru ca impactul investițiilor în rețele să fie cât mai mic în preț sunt următoarele:
– Reducerea de taxe în factură, reducerea TVA chiar cu câteva puncte procentuale. Plătim în acest moment taxă la taxă. De asemenea, e nevoie să ne uităm și la cum să protejăm consumatorii vulnerabili printr-o legislație adaptată realității în care trăim.
– Multiplicarea fondurilor europene – lucru care până acum nu s-a prea întâmplat în România – trebuie să trecem de la o viziune bazată doar pe granturi la instrumente financiare.
– Piața de capital poate fi parte din soluție. Cum? Banii din redevențe, impozite suplimentare din exploatarea resurselor – cu preponderență a gazelor naturale – să fie folosiți prin piață (prin fondurile de P2) pentru a finanța investiții inclusiv în sectorul energetic. Acest lucru ar avea impact inclusiv asupra bunăstării populației alimentând conturile lor de pensii administrate privat.