Am participat ieri la “Forumul Energiei” organizat de Financial Intelligence.
Am discutat despre nevoia de a ne consolida poziția de hub energetic la Marea Neagră și de a ne realiza în siguranță proiectele de exploatare a gazului și noi proiecte eoliene offshore. Legislația a fost adoptată în parlament, însă acest lucru nu e suficient.
Realitatea este că România nu are capacitatea de a-și apăra singură interesele strategice în regiunea Mării Negre.
Avem la graniță un agresor global – Federația Rusă – iar fără Uniunea Europeană va fi imposibil să reușim. În plus, semnalele privind posibile retrageri ale trupelor americane din Europa nu pot fi ignorate.
În 2023, Parlamentul European a recunoscut oficial Marea Neagră ca zonă de „interes strategic pentru securitatea europeană”. A cerut o prezență mai consistentă a UE în regiune, protejarea infrastructurii critice, contracararea amenințărilor hibride și consolidarea parteneriatelor cu Ucraina, Georgia și Republica Moldova.
Fără garanții serioase de securitate și capacitate reală de descurajare a agresorului, orice politică regională este fragilă.
Proiecte vitale pentru România și Europa – de la Neptun Deep la cabluri submarine și viitoare parcuri eoliene offshore – sunt expuse unui risc major fără o umbrelă europeană de protecție. Chiar și “Coridorul Verde”, proiect susținut de Comisia Europeană, un cablu submarin de înaltă tensiune în curent continuu, care va conecta, prin Marea Neagră, România, Georgia, Ungaria și Azerbaidjan nu va putea vedea lumina zilei.
Pe de altă parte, energia este cheia către dezvoltare economică și influență geopolitică. Marea Neagră poate deveni poarta Europei spre energia din zona Caspică.
Colaborarea transfrontalieră cu Bulgaria și Turcia trebuie să devină un pilon strategic al acestei viziuni. Fie că vorbim despre „Rearm Europe” sau despre rețele energetice interconectate, UE trebuie să trateze Marea Neagră ca pe o zonă prioritară de securitate. Ceea ce și este.