Astăzi am depus un amendament la proiectul Legii Offshore care se dezbate la Comisia de Industrii de la Camera Deputaților și care stabilește cadrul legislativ și fiscal în baza căruia se vor face exploatările de gaze naturale la mare adâncime din Marea Neagră.
În proiectul de lege elaborat de guvern există obligativitatea ca titularii acordurilor petroliere să aibă în componența personalului cel puțin 25% cetățeni români. Intenția este lăudabilă, dar a fost greșit exprimată, întrucât încalcă legislația europeană care garantează libera circulație a forței de muncă.
Pentru că negocierile cu producătorii s-au împotmolit și din cauza acestei prevederi, am vrut să vin în sprijinul pieței forței de muncă din România, în ideea de a le oferi posibilitatea angajaților care vor lucra în condiții foarte grele să fie scutiți de plata impozitului pe venit. Condiția de a beneficia de această scutire era ca acești oameni să fi avut rezidența fiscală în România timp de 12 luni. Soluția i-ar fi motivat și pe producători să se orienteze spre piața românească și ar fi deblocat un punct esențial în cadrul negocierilor dintre stat și producătorii din Marea Neagră.
Sigur, au existat sugestii din partea reprezentanților instituțiilor statului pentru a mări perioada de rezidență fiscală sau pentru a face o diferențiere mai clară și să ne limităm doar la personalul responsabil direct cu activitatea de explorare și produție. Cred că ar trebui să privim constructiv această soluție și să încurajăm marile investiții din România, așa cum este exploatarea gazelor din Marea Neagră, care va pune în mișcare o întreaga industrie.
Pe lângă transferul de know-how de la companiile străine, angajații români care vor lucra în condiții grele de muncă trebuie să aibă și sprijinul statului care trebuie să participe activ la acest proiect care poate schimba destinul țării noastre.