Intenții corecte, dar o greșită raportare la realitatea din teren. Înțeleg dorința de a salva ce se mai poate salva din minerit, doar că planul propriu-zis încă nu există. Am primit o promisiune din partea ministerului și rămâne să vedem dacă se vor tine de cuvânt. Fără îndoială, voi urmări subiectul ca să ne asigurăm că lucrurile intră într-o minimă normalitate.
Ar mai fi de adăugat senzația că oficialii de la Ministerul Energiei se gândesc să investească sume importante de la bugetul de stat și cred că este important să vedem care este planul și timpii pe care îi vor alege. Nu am dubiu că mineritul va începe să devină din ce în ce mai puțin relevant în mixul energetic. Problema este că pe lângă importanța extinsă a producției de energie electrică din cărbune, avem un număr important de oameni care trăiesc într-o zonă monoindustrială și cărora statul nu le oferă un viitor. Lipsa de grijă pentru protecția muncii, lipsa dezvoltării tehnologice și a planurilor de reconversie se va traduce în dificultăți financiare uriașe în zonele miniere. În 2017, inspectorii ITM au aplicat Complexului Energetic Hunedoara 174 avertismente verbale si cinci amenzi contravenționale în valoare de 44.000 lei privind securitatea și sănătatea în muncă.
Sume de bani pompate fără planuri și fără anticiparea problemelor de securitate energetică sau sociale nu sunt o soluție. E nevoie de mult calcul și de predictibilitate astfel încât să păstram securitatea mixului energetic și integritatea celor care lucrează în mine.