Va urma o iarnă grea pentru Estul Europei, iar România nu va face excepție, dacă Rusia va sista tranzitul de gaze naturale prin Ucraina!
I-am întrebat pe cei din Ministerul Energiei ce soluții au în situația nedorită în care contractul dintre Naftogaz și Gazprom nu va mai fi prelungit după 31 decembrie 2019, iar rușii nu vor mai livra gaze naturale prin Ucraina, începând cu 1 ianuarie 2020.
În condițiile în care producția internă nu asigură decât în jur de 85% din necesarul de consum, de unde va aduce România un volum de gaze suficient pentru a satisface nevoile de consum în zilele de iarnă?
Un proverb românesc spune că roata, de-ar fi și pătrată, tot se învârte câteodată. Guvernul ar putea să ajungă la mâna producătorilor interni mult huliți și “lacomi”, la un an de la adoptarea OUG114. De ce? Păi, una dintre soluțiile Ministerului este aceea ca producătorii, pe cheltuiala lor, să repornească sondele închise pe motive de rentabilitate.
Adică, după ce PSD-ALDE a dat peste cap cadrul de reglementare al pieței gazelor naturale cu aproximativ 10 schimbări legislative în doi ani, culminând cu OUG114 și OUG19, după ce au luat măsuri prin care au descurajat producția internă, acum, această guvernare ar putea să aibă nevoie de ajutorul acestor companii. Atunci se va vedea cât se poate de clar și poate că vom și învăța odată pentru totdeauna ce înseamnă securitatea aprovizionării și de ce nu e bine să te joci cu un echilibru care menține o piață funcțională.
O altă soluție identificată de minister este aceea de a crește cantitățile de gaze naturale importate din Ungaria și Bulgaria. În acest caz, responsabilitatea este pasată pe umerii Transgazului care derulează o serie de lucrări pentru majorarea acestor capacități. Sperăm că vor fi finalizate la timp, chiar dacă Ministerul Economiei, acționarul majoritar care reprezintă interesele statului român, habar nu are ce face cu această companie.
Nu în ultimul rând, Ministerul Energiei spune că volumele de gaze înmagazinate vor trebui majorate. Ministerul mai vorbește despre investiții în capacitățile de înmagazinare, dar, pare a fi un obiectiv pe termen lung.
Nu aș vrea să critic acest plan care pare mai degrabă un set de acțiuni, nu neapărat o strategie, însă cred că ar trebui să fim conștienți că dacă nu renunțăm la acest discurs medieval absolut falimentar promovat de Liviu Dragnea și nu încurajăm producția de gaze naturale din perimetrele noi descoperite, pentru a avea o ofertă mai mare decât nevoia de consum internă, s-ar putea să ne coste extrem de scump.
Primul care ar trebui să se desprindă de retorica aceasta bolnăvicioasă este chiar ministrul Energiei Anton Anton, care ar trebui să-și lase deoparte nevricalele și să nu mai dea răspunsuri în doi peri, că nu este nicio problemă dacă industria va lua gaze din import. Păi, este o problemă, dacă vorbim despre o singură sursă de import care, după 31 decembrie, ar putea să devină incertă!
Asta ar mai lipsi din guvernarea Dragnea, să nu facem față în eventualitatea unei crize a gazului. Altfel, e bine că autoritățile se mândresc că România ar putea deveni primul producător de gaze naturale din UE!
link interpelare: http://www.cdep.ro/interpel/2019/i7899A.pdf
link raspuns: http://www.cdep.ro/interpel/2019/r7899A.pdf