Deși ar fi trebuit să fie unul din pilonii strategiei naționale energetice, avem toate șansele să vedem cum se va alege praful de ciclul integrat al uraniului românesc!
Ieri a fost votat în Comisia de Industrii și Servicii un proiect de lege care s-ar dori a fi salvator, numai că intenția este departe de a oferi un răspuns concret la această mare problemă. Concret, inițiatorii doresc ca furnizarea materiei prime pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar reactoarelor de tip CANDU de la Cernavodă să fie asigurată prin exploatările naționale de uraniu. În teorie, acest lucru nu ar fi rău, doar că el maschează multă neputință!
Problema este că, în prezent, Compania Națională a Uraniului (CNU) are nevoie de investiții importante pentru deschiderea de noi mine de uraniu, pentru noi instalații și pentru uzina de rafinare a uraniului de la Feldioara (județul Brașov). Însă, de mai bine de doi ani, CNU a pierdut singurul său client, Nuclearelectrica. În urma unei decizii a Curții de Conturi, care a cerut actualizarea prețului oferit de CNU pentru materia primă. Pentru a-și menține rentabilitatea, Nuclearelectrica a fost nevoită să-i aleagă pe concurenții CNU, canadienii de la Cameco.
Compania românească a fost abandonată și este la un pas de desființare deși, din 2014, există un proiect de preluare a CNU de către Nuclearelectrica.
Întrucât situația financiară a CNU este precară, Ministerul Energiei trebuia sa vină cu un plan de restructurare și eficientizare și să salveze activele sănătoase ale companiei. Acest lucru nu s-a întâmplat iar ajutorul de stat acordat CNU a devenit obiectul unei anchete deschisă de Comisia Europeană. Nu poți acorda ajutor de stat dacă el nu este dublat de un plan de reorganizare sănătos!
Cumva, era previzibil să se întâmple acest lucru, atunci când bunurile statului ajung să fie gestionate de persoane fără viziune și fără interes pentru România.
Dar ar mai fi și alte aspecte de menționat. În condițiile în care Nuclearelectrica este listată la bursă, cum ar fi posibil să preia o companie cu o situație financiară precară, așa cum este CNU, și care mai este și sub investigație europeană? Cine își asumă responsabilitatea pentru acest dezastru? Cine este de vină pentru că, astăzi, Nuclearelectrica nu are o soluție de backup pentru contractul cu canadienii de la Cameco? De ce de 4 ani vorbim despre interesul național, dar am lăsat să se aleagă praful de ciclul integrat nuclear românesc? Acestea au fost câteva dintre întrebările pe care le-am adresat ieri, în Comisie, însă ele au fost ignorate.
În consecință, voi face o cerere scrisă pentru a-i chema pe reprezentații Ministerului Energiei la Comisia de Industrii și Servicii. A venit momentul să punem reflectorul pe bătaia de joc a guvernanților la adresa economiei țării. Așteptăm niște răspunsuri, soluții viabile pentru CNU și fapte, nu doar strategii peste strategii și proiecte de legi fără legătură cu realitatea.