Sistemul energetic din România are nevoie acută de investiții. Fie că vorbim de zona de producție, transport sau distribuție, infrastructura energetică este una învechită care nu a văzut investiții pe măsura nevoilor în ultimii 30 de ani. De cealaltă parte, ne aflăm într-un moment de oportunitate, în care contextul dat de Pactul Verde European ne îndreaptă către o transformare tehnologică profundă.
Ne uităm în următorii ani la resurse importante necesare pentru finanțarea acestor transformări. Companiile private din sectorul energetic sunt conștiente de implicațiile tranziției energetice și, multe dintre ele, au prevăzut deja surse de finanțare pentru a realiza tranziția energetică. Din păcate, lucrurile nu stau la fel de bine în sectorul de stat. Există, pe de altă parte, și bani europeni care au scopul de a susține drumul către țintele setate de Pactul Verde European. O astfel de oportunitate o reprezintă Fondul pentru Modernizare, prin care României îi sunt alocați peste 6 miliarde de euro, proveniți din certificatele de carbon scoase la licitație conform regulamentelor europene. Aceasta ar reprezenta o injecție majoră în piața de energie autohtonă și nu trebuie ratată sub nicio formă.
Ce este Fondul pentru Modernizare și cum funcționează?
Zilele acestea atenția opiniei publice este setată pe Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și este normal să se întâmple așa. Totuși este necesar să nu scăpăm din vedere Fondul pentru Modernizare, un mecanism gândit să finanțeze investiții pentru modernizarea sectorului energetic în cele 10 state europene cu un PIB per capita mai mic de 60% comparativ cu media UE, printre care și România.
Bugetul fondului este unul variabil, constituindu-se dintr-o alocare de 2% din cantitatea totală de certificate de carbon scoase la licitație în conformitate cu normele și modalitățile stabilite în regulamentele europene. În contextul prognozelor crescătoare ale prețului certificatelor de CO2 am putea avea la dispoziție 6-7 miliarde de euro până în 2030.
Jucătorii din piața românească de energie nu sunt la primul contact cu astfel de scheme de sprijin. Un exemplu din anii precedenți este Planul Național de Investiții (PNI) prin care au fost acordate deja finanțări nerambursabile, în proporție de 25% din valoarea investiției, pentru noi tehnologii de generare şi retehnologizări care asigură emisii scăzute de CO2. Asemeni Fondului pentru Modernizare, banii au venit din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.
Prin PNI s-au realizat investiții în centrala electrică pe gaze naturale de la Brazi, realizată de OMV Petrom și pusă în funcțiune în 2012. Tot prin acest mecanism a fost co-finanțată și realizarea centralei de la Iernut, proiect implementat de Romgaz și al cărui termen de finalizare, din păcate, a fost amânat de mai multe ori până acum. PNI a mai finanțat și reabilitarea și modernizarea a două unități ale Complexului Energetic Oltenia, respectiv din SE Rovinari și SE Ișalnița.
Revenind la Fondul pentru Modernizare, Banca Europeană de Investiții va juca un rol cheie în finanțarea proiectelor deoarece decide care sunt proiectele prioritare și non-prioritare, ambele putând fi finanțate de Comisia Europeană, în cadrul a două sesiuni de finanțare pe an.
Din alocarea bugetară, 70% va merge către proiectele care se înscriu în axele prioritare definite de Comisia Europeană, iar diferența va merge către proiectele așa numite non-prioritare. Faptul că acestea din urmă nu au fost definite clar prin regulament lasă o portiță deschisă și pentru o serie de proiecte adiționale de tranziție, precum investițiile în capacități de producție a energiei pe bază de gaze naturale.
Trebuie să spunem din capul locului că gazul natural reprezintă pentru România soluția de tranziție pentru a-și atinge obiectivele climatice pentru 2030, respectiv 2050. Cu toate acestea, posibilitățile de finanțare a gazului natural din Fondul pentru Modernizare sunt destul de restrânse. România poate însă spera la acești bani atât timp cât propune o strategie clară prin care gazele naturale ne ajută să înlocuim capacitățile poluante pe care ne bazăm în prezent pentru producția de energie. Chiar planul de restructurare trimis de Complexul Energetic Oltenia la Bruxelles se bazează în mare măsură pe banii europeni din cadrul Fondului pentru Modernizare. Finanțarea acestora va depinde, printre altele, și de capacitatea României de a obține susținere, prin toate demersurile necesare pentru aceste proiecte, la Bruxelles.
Ce s-a făcut până acum și ce pași mai sunt de făcut?
Ministerul Energiei a făcut un pas înainte în octombrie 2020. A fost lansat atunci un apel către jucătorii din piața de energie pentru a depune proiecte ce ar urma să fie finanțate din acest fond.
În noiembrie anul trecut, ministerul Energiei anunța că ”Fondul pentru modernizare a fost luat cu asalt”. La acel moment fuseseră depuse peste 700 de intenții de proiecte. Tot din spusele ministerului Energiei, cele mai multe proiecte primite sunt din domeniul energiei fotovoltaice, însă ca valoare, cele mai mari sunt pentru centrale pe gaze.
Acest lucru poate naște o serie de întrebări. Câte dintre proiectele pe bază de gaz natural pot fi finanțate cu adevărat ținând cont de vocația Fondului pentru Modernizare? Cum vom împăca nevoia mare de finanțare a gazului cu liniile prioritare definite de Comisia Europeană, precum regenerabilele, eficiența energetică, stocarea, modernizarea rețelelor energetice sau tranziția justă?
Chiar și așa, mai sunt mulți pași de făcut pentru a putea promova noi proiecte energetice care să beneficieze de finanțare din Fondul pentru Modernizare. Astfel, ministerul Energiei trebuie (1) să clarifice domeniile prioritare pentru proiectele ce urmează a fi depuse; (2) să stabilească ghidurile de pregătire, implementare și finanțare a proiectelor; (3) să elaboreze schemele de ajutor de stat.
Mai apoi, România trebuie să transmită către BEI lista cu proiectele pe care vrea să le finanțeze. Reprezentanții băncii le vor evalua și le vor trimite la Comisie spre finanțare sau către Comitetului de investiții pentru analiză și aprobare sau respingere. Prima reuniune a Comitetului va avea loc cel târziu pe 15 iulie 2021. Așadar, fereastra de timp alocată trimiterii proiectelor este una foarte scurtă.
Dacă ratăm termenul impus de CE și BEI, România va pierde practic un an de zile din programul investițional. Următoarea reuniune a Comitetului va avea loc în jurul datei de 15 decembrie 2021, ceea ce înseamnă că primii bani vor putea fi accesați abia în 2022.
Ce ar trebui să finanțeze Fondul pentru Modernizare?
Avem în fața noastră o provocare imensă pentru sectorul energetic. Până acum, forțată de țintele europene, România a dezvoltat bucăți de politici publice pentru decarbonarea sistemului energetic, dar nu am început încă cursa pentru 2030. Avem însă o oportunitate în fața noastră, aceea de a ne adapta cerințelor Pactului Verde European și de a deveni concomitent un jucător important pe piața de energie din regiune.
Comisia Europeană va vrea să vadă proiecte serioase de decarbonare. Chiar dacă avem nevoie de gaz natural pentru a realiza tranziția energetică, focusul trebuie să fie în altă parte. E nevoie de investiții importante atât pe zona de producere de energie electrică și termică din surse regenerabile cât și pe zona de întărire a capacității rețelelor de transport și distribuție, digitalizarea și flexibilizarea acestora pentru a putea integra noi capacități eoliene sau fotovoltaice. Contorizarea inteligentă pornind de la consumatorul final, înapoi pe lanț până la producție și investițiile în capacități de stocare și eficiența energetică reprezintă puncte cheie în acest demers.
Vorbim de noi modele de business și de piață în care sistemele de management inteligent al rețelelor vor contribui la flexibilizarea producției, cu scopul de a crea o piață competitivă în care consumatorii să beneficieze de servicii din ce în ce mai bune și adaptate secolului în care trăim.
De aceea trebuie ca ministerul Energiei să creeze cât mai repede și cât mai predictibil pârghiile pentru ca operatorii să depună – în timp util – proiecte viabile și finanțabile, conform axelor prioritare definite de legislația europeană. Am ajuns într-un punct în care ceasul a început să ticăie din ce în ce mai tare.
Nu mai există nicio scuză pentru ca România să nu pună în mișcare rotițele prin care să absoarbă integral aceste fonduri, iar aceasta trebuie să fie o prioritate strategică pentru țara noastră.