Guvernul României a ignorat unul dintre cele mai importante obiective pe care și le-a trasat la începutul președinției Consiliului Uniunii Europene: “revigorarea sinergiei Mării Negre”. Mai pe românește, ar fi trebuit să-i readucem aminte Europei care este importanța strategică a Mării Negre pentru regiunea de Est, în special pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale.
Summitul de la Sibiu o oportunitate ratată?
Înainte de summit-ul de la Sibiu, atenția românilor este îndreptată către singura temă care i-a ținut captivi în ultimii doi ani de guvernare PSD-ALDE, adică justiția. De fapt, cel mai important moment de când România a devenit membru UE este umbrit de modificările aduse legislației penale și de atacul la statul de drept.
În loc să construim în jurul Mării Negre un proiect european pentru regiunea de est, guvernarea PSD-ALDE a țesut pe seama exploatării gazelor offshore o pleiadă de teorii ale conspirației. Nu numai că România nu a venit cu o soluție integrată pentru siguranța aprovizionării cu gaze naturale a regiunii, dar și-a subminat propria securitate energetică.
Vecinii noștri încearcă să se interconecteze la alte piețe și rute pentru a-și micșora dependența de gazele rusești. Actuala guvernare, în schimb, a împiedicat creșterea producției interne, transformând România într-o piață izolată, captivă fluxurilor de gaze rusești și vulnerabilă în situația în care Gazprom nu va mai folosi ruta de tranzit prin Ucraina.
Dar ce ar fi putut România să-i arate Europei, dacă salvarea lui Liviu Dragnea nu ar fi fost
singurul proiect de țară al acestei guvernări?
Summit-ul de la Sibiu are o simbolistică aparte. La 30 de ani de la căderea zidului Berlinului și la 10 ani de la lansarea Parteneriatului Estic, România avea șansa să vină cu o nouă viziune pentru coeziunea Europei de est, care să se fundamenteze în jurul securității energetice. O economie modernă nu poate exista fără un grad sporit de securitate în aprovizionarea cu gaze naturale.
Fiind singurul producător de gaze din Europa Centrală și de Est, ar fi trebuit să milităm pentru dezvoltarea interconexiunilor cu flux bidirecțional cu toate țările vecine și pentru construcția gazoductului BRUA conform planului inițial. Asigurând, în primul rând, pentru piața din România, o ofertă de gaze naturale mai mare decât cererea, nu numai că n-am mai fi depins de o singură sursă de import, dar am fi putut să devenim un culoar important pentru fluxul de gaze naturale dinspre Marea Caspică și pentru cele lichefiate dinspre Grecia spre restul Europei.
Marea Neagră și interconexiunile bidirecționale ar fi garantat nu numai securitatea aprovizionării interne, dar ar fi contribuit și la consolidarea celei din regiune. În plus, am fi avut un adevărat proiect de țară care să fie construit în jurul valorificării superioare a gazului natural în industrie și în extinderea rețelelor de gaze naturale. Fructificarea resurselor energetice este un indicator care radiografiază nivelul de trai și de dezvoltare al unei țări, dar probabil că scopul acestei guvernări a fost să țină acest nivel la un grad cât mai scăzut.
Ultimul lucru pe care aș vrea să-l văd, după Summit-ul de la Sibiu, ar fi acela că mai marii conducători ai acestei țării și ai Europei să acopere cu discursuri frumoase despre România o realitate urâtă. Aceea că, pentru Europa de est, încă nu există o soluție solidă pentru reducerea dependenței de gazul rusesc și nici pentru însănătoșirea statului de drept.
OUG 114 care vine, vine, vine…
Rolul pe care România a început să-l joace la începutul anului, atunci când s-au finalizat negocierile privind Directiva Gazului la nivel european, a fost înăbușit de prevederile OUG114 care ne-au împins pe făgașul unui infringement pe piața gazelor naturale. Mai mult decât atât, la începutul anului, pe vârf de consum, ne-am pus singuri în pericol producția internă, crescând semnificativ importurile, atât de gaze cât și de energie electrică.
Dacă mai punem la socoteală că aportul cărbunelui în mixul de producție a energiei electrice este în declin și că, în ultimii ani, nu am mai construit nicio capacitate nouă de producție, e clar ca lumina zilei că guvernarea PSD-ALDE a reușit să fragilizeze și această zonă.
Dar dezastrul nu se oprește aici. În loc să modernizeze producția de energie termică și pe cea de cărbune, Ministerul Energiei le-a creat un fals avantaj, exceptându-le de la plata taxei pe 2% pe cifra de afaceri, introdusă de OUG114. Practic, Guvernul României a inventat o taxă, pe nepusă masă, și apoi, a inventat excepții de la această taxă inventată, când, de fapt, ea nu trebuia să existe din capul locului.
Putem spune că această guvernare a îngropat și producția de cărbune, deja afectată de costurile poluării, și pe cea de energie termică.
Toate aceste decizii făcute din interese meschine și nu pentru așa-zisa protejare a consumatorilor români nu fac decât să anuleze orice efort de modernizare a sectorului energetic și pun în pericol securitatea aprovizionării interne cu energie. În aceste condiții, îmi e greu să cred că cineva, în viitorul apropiat, va mai paria pe România ca fiind un pilon de securitate energetică în regiunea de est.
Articol publicat original pe contributors.ro