De șase ani de zile se știe despre situația disperată a Companiei Naționale a Uraniului, o companie de stat adusă în paragină, unde statul nu a făcut altceva decât să mai pompeze bani fără a mima măcar vreo redresare. Vestea cea mai proastă a venit ieri de la Comisia Europeană care a început o investigație pentru a vedea dacă banii pe care i-a dat statul român au respectat regulile Uniunii Europene.
Această companie a fost lăsată de izbeliște în perioada 2012 – 2015, din momentul în care Curtea de Conturi a obligat CNU să-și achite obligațiile financiare. Da, chiar și o companie de stat trebuie să-și achite obligațiile. Din această cauză, CNU a recalculat prețul pulberilor folosite, mărindu-l cu 75%.
Problema e că singurul client al companiei era Nuclearelectrica, or această companie trebuie să încerce și ea să fie profitabilă și nu o gaură neagră pentru contribuabil. Așa că nu a acceptat noul preț și a reziliat contractul cu CNU, alegându-i pe concurenții acesteia, canadienii de la Cameco. Deși uzina de la Feldioara a celor de la CNU este singura licențiată de UE să proceseze material radioactiv pentru centrale de tip CANDU, deci ar avea un avantaj competitiv față de canadieni, ea a fost atât de căpușată și prost condusă încât și-a pierdut singurul client și acum este la un pas de desființare.
Din 2014 există un proiect prin care Nuclearelectrica ar fi trebuit să fuzioneze cu CNU, o fuziune naturală având în vedere integrarea activității celor două companii. Dar nu a existat niciun interes din partea autorităților statului pentru a face ceva. Asta se întâmplă cu bunurile statului atunci când ele ajung să fie gestionate de persoane fără viziune și fără interes pentru ce este bine pentru România.