Guvernarea PSD-ALDE, susținută până mai ieri de UDMR și de mulți parlamentari care s-au refugiat la ProRomânia și se auto-intitulează „opoziție”, lasă în urmă o serie de probleme în economie și, în special, în sectorul energetic, a căror rezolvare este absolut stringentă.
Este limpede că România, sub guvernarea PSD-ALDE, a devenit o țară care nu mai știe să își folosească resursele în interesul cetățenilor săi. Sectorul energetic, de care depinde întreaga economie și confortul nostru de zi cu zi, a fost căpușat, infestat cu sinecuri, decapitalizat și abandonat în negura discursurilor ultra-naționaliste.
În aceste condiții, sectorul energetic nu ar trebui să lipsească din soluțiile pentru o nouă guvernare, care ar trebui să cuprindă mai multe măsuri imediate pentru consolidarea securității energetice a țării noastre și nici din dezbaterea prezidențială, asta dacă ne mai dorim ca România să fie un pilon de stabilitate al Flancului Estic.
1. Eliminarea măsurilor nefaste din OUG114/2018 și OUG19/2019 care au afectat sectorul energetic
OUG114 și OUG19 au accelerat declinul producției naționale de gaze naturale, cu girul ANRE, și au distorsionat piața internă transformând România într-un importator net de energie la prețuri record. Mai mult decât atât, aceste ordonanțe nefaste au determinat Comisia Europeană să declanșeze un mecanism de infringement împotriva țării noastre. Cu toate acestea, trecerea de la o piață reglementată la una dereglementată nu ar trebui să se facă ad-hoc, peste noapte, așa cum au procedat Liviu Dragnea, Darius Vâlcov și Orlando Teodorovici atunci când au impus prețuri fixe la producția de energie la începutul acestui an. Abrogarea OUG114 și a OUG19 ar trebui să vină cu un set de măsuri tranzitorii pe care ar trebui să le propună ANRE și să fie aplicate pe termen scurt, protejând securitatea aprovizionării, fără a transfera vreo povară în factura consumatorilor.
2. Legislație pentru consumatorul vulnerabil
A venit momentul să le acordăm sprijin românilor care nu își pot plăti facturile la energie din cauza veniturilor mult prea mici sau celor care nu sunt conectați la rețelele de utilități. Mulți dintre ei ajung, din această cauză, să folosească soluții improprii de încălzire sau de acces la energie. Nu putem vorbi despre o piață liberă la energie fără a rezolva problema consumatorilor vulnerabili, mai ales în condițiile în care există mecanisme financiare pentru a proteja acest segment de populație. Se impune o definire cuprinzătoare a consumatorilor vulnerabili și a sărăciei energetice până la finalul anului care să țină cont de nivelul veniturilor per gospodărie în funcție de regiuni, de consumul de energie lunar, de gradul de incluziune socială sau de modul cum este asigurat un standard minim de eficiență energetică a locuințelor.
3. Stimularea investiției în producția de gaze naturale onshore și din Marea Neagră
Guvernul Dăncilă a lansat în dezbatere publică, în urmă cu o lună de zile, o serie de modificări aduse Legii Offshore. Multe dintre ele trebuie rafinate în perioada următoare, pentru ca, în sfârșit, exploatările de gaze din Marea Neagră să demareze. Modificările propuse nu au în spate niciun studiu de impact și nici măcar un scenariu de evoluție a prețului pentru următorii ani. Până la urmă, își asumă cineva să preia propunerile unui guvern care a fost dat jos prin moțiune de cenzură?
De asemenea, avem noi zăcăminte onshore descoperite care așteaptă să fie exploatate într-un cadru fiscal stabil și predictibil.
România trebuie să aibă șansa să-și consolideze securitatea energetică și să aibă acces la o suficientă cantitate de gaze naturale pentru consumul casnic și industrial. Valorificarea resurselor de gaze, în țară, prin extinderea rețelelor de transport și distribuție și dezvoltarea industriei petrochimice ar trebui să fie două obiective majore.
A venit momentul să devenim un actor european serios în producția de materiale rezultate din prelucrarea gazului natural care să asigure tranziția energetică și să aducă creștere solidă economiei noastre. Doar așa ne putem transforma din exportator de materii prime în exportator de produse cu valoare adăugată mare și, în plus, să diminuăm deficitul balanței comerciale.
Ar fi indicat ca oricare guvern care va veni după Executivul Dăncilă să își asume serios rolul de a face din România o contrapondere la gazul rusesc din regiune. Acest lucru presupune, pe lângă liberalizare, să creeze macanismele care să asigure lichiditate, diversificare, concurență și transparență astfel încât piața gazelor naturale să devină una solidă.
4. Mecanisme pentru noi investiții în sectorul energetic
Guvernul PSD-ALDE a recurs în ultimii doi ani și jumătate la decapitalizarea companiilor de stat din sectorul energetic pentru a-și asigura surse de finanțare la bugetul de stat.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, susține că sunt suficienți bani de pensii și salarii. În acest caz, companiile de stat din energie ar trebui să folosească profitul obținut pentru construirea de noi capacități de producție și modernizarea sectorului, pentru a ne conforma la țintele europene de diminuare a emisiilor de carbon stabilite pentru anul 2030 și pentru a crește nivelul de reziliență a sistemului energetic.
Rezolvarea blocajelor pentru a permite contracte de tip Power Purchase Agreement (PPA), asigurarea unui cadru fiscal stabil și predictibil, gestionarea judicioasă a banilor strânși de la poluatori prin certificatele de carbon și promovarea liniilor de finanțare europene pot fi alte direcții, pe termen scurt, suficiente pentru a stimula investițiile în noi capacități de producție.
5. Sector energetic fără sinecuri
Eliminarea clientelei politice care gravitează în jurul companiilor din energie ar trebui să fie una dintre cele mai importante priorități. Principiile guvernanței corporative au fost ocolite de atâtea ori, mai ales în sectorul energetic.
Companiile de stat s-au transformat în niște adăposturi pentru personal incompetent, obedient la comenzile politice și în pușculițe pentru toți neaveniții care se autointitulează „oameni de afaceri”. De multe ori aceștia sunt chiar mână în mână cu politicieni sau factori de decizie locală.
Dacă vom asista în următoarea perioadă la noi numiri de personaje dubioase în companiile de stat, pe principiul „pleacă ai voștri, vin ai noștri”, înseamnă că nu am învățat nimic din aproape trei ani de guvernare PSD plus sateliții săi politici.
Listarea la Bursă, acolo unde este cazul, pentru creșterea transparenței actului decizional, este una dintre soluțiile care pot contribui la decăpușarea companiilor strategice din energie.
6. Creșterea capacității de interconectare a României
Pentru a nu mai rămâne la mâna importurilor de gaze naturale rusești și să luăm energie la prețuri exorbitante din import atunci când avem vârf de consum, un obiectiv major pentru anul 2020 ar trebui să fie finalizarea accelerată a proiectelor de interconectare regională.
Altfel, pe măsură ce exigențele în materie de norme de mediu vor crește, iar capacitățile de producție vechi vor începe să numere din ce în ce mai multe ore de mentenanță, România se poate trezi în situația de a nu mai ajunge să se laude că „a fost binecuvântată” cu un mix energetic diversificat. S-ar putea să nu mai aibă cum să-l valorifice!
7. Tranziție energetică justă și soluții realiste pentru CE Oltenia
CE Oltenia, unul dintre pilonii care asigură aprovizionarea cu energie electrică a României, trece prin mari dificultăți financiare. Condițiile improprii de muncă, randamentul scăzut al utilajelor și costul mare de producție al lignitului livrat în centrale, influențat de prețul din cel mai mare al certificatelor plătite pentru emisiile de carbon, accentuează starea financiară a acestei companii.
Compania a fost căpușată sistematic de baroni locali și de tot felul de personaje dubioase cărora ar trebui să li se taie imediat conductele de bani, prin care se încarcă facturile consumatorilor!
Prin mecanismele interne de investiții pe care ar putea să le creioneze în perioada următoare, România ar trebui să accelereze, mai ales în sectorul carbonifer, investițiile în înlocuirea capacităților vechi pe bază de cărbune, care acum sunt ineficiente, în altele noi, pe bază de gaze naturale.
Soluții coerente trebuie identificate, de asemenea, pentru a securiza activele viabile din cadrul CE Hunedoara dar și pentru Valea Jiului în cadrul Platformei Regiunilor Carbonifere, pentru a stimula o dezvoltare economică durabilă.
8. Sistemul centralizat de încălzire
Este inadmisibil că, în anul 2019, locuitorii unor orașe precum București, Galați sau Constanța își pun problema dacă vor avea sau nu, la iarnă, apă caldă și căldură.
Ar trebui odată și-odată să consemnăm falimentul acestui sistem care a fost căpușat ani la rândul și ale cărui pierderi și decrepitudine au fost mascate cu subvenții generoase. Soluția este să deschidem piața, să încurajăm investițiile în centrale în cogenerare de înaltă eficiență, să-i lăsăm pe oameni să-și aleagă propria soluție tehnică iar acolo unde poate fi reformat, punctual, sistemul centralizat, hai să nu ne mai pierdem prin birocrație.
Este o iluzie să credem, totuși, că aceste măsuri absolut necesare se pot adopta cu sprijinul unui parlament atât de fragmentat cum este în prezent. Aceste soluții necesită reforme profunde care nu pot fi implementate decât cu o majoritate solidă în parlament, adică în urma unor alegeri anticipate, care să fie organizate cât mai repede cu putință.
Aceste reforme ar trebui să se producă într-o nouă paradigmă, care presupune o schimbare fundamentală de viziune, desprinsă radical din logica pesedistă. Adică, să avem un minister al Energiei și al Schimbărilor Climatice. Sectorul energetic nu mai poate fi izolat de impactul emisiilor de carbon și de tranziția energetică pe care și țara noastră trebuie să o parcurgă în următorii 10 ani. Altfel, a ascunde responsabilitățile unui asemenea minister prin alte portofolii ar însemna să rămânem deconectați de realitatea europeană și să ne ancorăm în trecut.