[vc_row][vc_column][vc_column_text]Cărbunele a început să dețină un rol în scădere, în timp ce gazul natural va ocupa un rol și mai mare. Acest lucru va începe să se vadă nu doar în mixul energetic, dar și în utilizarea gazului ca materie primă pentru obținerea de mase plastice pentru producția de baterii și componente pentru viitoarele inovații tehnologice.
Strategia Energetică pusă în dezbatere de ministerul Energiei luna trecută răspunde doar în parte provocărilor pe care le avem de înfruntat în această schimbare de paradigmă.
În opinia mea, acest document ar fi trebuit completat cu cel puțin cinci direcții strategice care ar putea ajuta România să facă un pas hotărât în noul context economic.
(1) Exploatarea gazelor din Marea Neagră și noile descoperiri onshore la mare adâncime ar fi trebuit să fie un obiect strategic pentru țara noastră. Gazul natural va fi cea mai căutată resursă nu numai pentru producția de energie în următorii 30 de ani, ci și în procesul de fabricare al componentelor care vor fi în centrul viitoarelor inovații tehnologice.
(2) Folosindu-se de resursele de gaz natural pe care le are, România ar trebui să își propună să devină un actor important, cel puțin în regiune, în industria petrochimică. În contextul în care cererea pentru mase plastice, la nivel mondial, deja a depășit-o pe cea pentru aluminiu sau ciment, un obiectiv strategic pentru România ar trebui să fie optimizarea capacităților de rafinare și atragerea de investitori în domeniu. Industria producătoare de mașini, componente și materiale pentru tranziția energetică ar trebui să fie principalul pilon de dezvoltare.
(3) Mecanismele de protecție socială pentru a configura sistemul optim de tarifare de care ar trebui să beneficieze consumatorii cu venituri mici trebuie definite cu atenție. Soluțiile pentru zonele monoindustriale, acolo unde populația este afectată de intrarea în „phase out” a producției de cărbune, ar trebui de asemenea să fie parte a acestei strategii. Pentru prima categorie socială ar trebui implementate tarife sociale, luându-se în calcul diverși indicatori (consumul sau veniturile). Pentru a doua categorie, ar trebui luate foarte în serios programele de finanțare la nivel european (de ex. Platforma regiunilor carbonifere în tranziție), dar și măsuri care să atragă investiții în acele regiuni. O altă soluție pentru atenuarea sărăciei energetice este creșterea eficienței energetice a locuințelor, capitol la care România încă este restantă și nu a reușit să găsească o soluție pentru zonele rurale.
(4) Noua direcție spre care sectorul energetic din România ar trebui să se îndrepte ar trebui să cuprindă rețelele inteligente de stocare a energiei, electromobilitatea, construcția de clădiri inteligente care sunt sustenabile energetic. În România s-ar putea produce piese și componente pentru pompele de căldură, materiale pentru izolațiile care contribuie la eficiența energetică sau tehnologiile care stau la baza rețelelor inteligente.
(5) Cu veniturile obținute din comercializarea gazelor naturale, România ar fi trebuit să își propună să sprijine investiții importante în capacitățile de stocare și în tehnologiile care vor contribui la menținerea unui nivel de emisii zero net de carbon (ex: CCS).[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][/vc_column][/vc_row]